e-transilvania

Maitake este o ciuperca asiatica denumita si „regele ciupercilor”. Ea are o istorie lunga in fitoterapia chineza si japoneza traditionala, avand si utilizari culinare. Proprietatile ei terapeutice exceptionale au fost confirmate de studiile clinice din ultimele decenii. Ciuperca creste in stare salbateca in China, Japonia, precum si in cateva zone impadurite din estul Americii de Nord. Este greu de cultivat, dar in ultimul timp s-au obtinut cateva progrese notabile.

Proprietatile stimulatoare asupra sistemului imunitar uman si calitatile acestei ciuperci de a lupta contra cancerului sunt date de continutul ridicat de polizaharide 1-3 si 1-6 bete-glucani.

Este cea mai faimoasa ciuperca medicinala din lume. Ea este denumita si „ciuperca nemuririi” datorita efectelor sale terapeutice uimitoare. in urma studiilor clinice, aceasta ciuperca este admisa oficial in tratamentul cancerului.

Ciuperca Reishi este mentionata pentru prima data in cea mai veche farmacopee chineza, cea a lui Seng Nong din anul 56 i.H.

Reishi este o ciuperca care se gaseste destul de rar, ceea ce justifica in buna parte costul destul de ridicat al specialitatilor care o contin.

Pentru cei care vor sa stie mai multe despre aceasta ciuperca trebuie sa remarcam cele peste 200 de substante active din compozitia sa. Dintre cele mai importante sunt polizaridele 1-3 beta-glucan si 1-6beta-glucan care au efecte terapeutice exceptionale, in special in profilaxia si tratarea cancerului.

Alaturi de aceste polizaharide mai sunt prezente triterpene (acid ganodermic), adenozida, germaniu argonic, acizi grasi ne saturati (acid oleic), ciclooctasulf, alcaloizi, acizi nucleici si vitamina A.

Este cea mai studiata ciuperca din lume, atat pentru calitatile sale de lupta impotriva cancerului, cat si pentru alte proprietati medicinale. Din 1970 pana azi s-au efectuat pe aceasta ciuperca peste 300 de studii clinice. Numele de Kawaratake este cunoscut in Japonia, chinezii denumind-o Yun Zhi, iar in Europa fiind cunoscuta ca „Turkei Tail” –(coada curcanului).

Din 1977 tratamentele contra cancerului cu produse din aceasta ciuperca sunt aprobate in mod oficial de autoritatile japoneze.

Din aceasta ciuperca s-au extras o serie de polizaharide care au dovedit proprietati imunostimulatoare exceptionale (pentru cunoscatori sub denumirea de Krestin-PSK si polizaharidele peptidice PSP). Acestea unt principalele substante care fac din Kawaratake o ciuperca de temut impotriva cancerului.

Pentru potentarea si diversificarea efectulu anticancerigen Kawaratake poate sa se asocieze si cu ghimber, extract de Maitake, vitamina C si o substanta extrasa din piperul negru, numita bioperin.

-Antitumorale si imunostimulatoare puternice.

-Antibacteriene si antivirale.

-Reduce durerea, anxietatea, transpiratiile nocturne si voma la pacientii cu tumori.

-Reduce riscul de boli cardiovasculare (are efect hipotensiv) si sustine tratamentul postoperator.

Denumiri populare: ciuperca de braniste.

Descriere- ciuperca intalnita de primavara pana toamna in lunile V-X- pe sol, in pajisti, tufarisuri, poieni, fanete, marginea padurilor, gradini. Palaria ovoida, globuloasa, semisferica, apoi intinsa, diametrul 8-15 cm. Fata superioara neteda, catifelata, alba, cu varsta galbena, uneori cu rest de val pe margine sub forma de scvame. Fata inferioara cu lamele stranse, albe, apoi roz, iar in cele din urma brun-negricioase.

Piciorul cilindric, matasos, atos-fibros, lung de 8-12 cm, diametrul 1-2 cm, la baza mai ingrosat, prevazut in treimea superioara cu un inel membranos dublu, rasfrant in jos, alb, apoi galbui. Carnea moale in palarie, fibros-atoasa in picior, alba, gust dulce, de nuca, miros de migdale amare sau ananas.

Alimentatie- valoare alimentara foarte mare.

Amanita muscaria= muscarita, palaria sarpelui, buretele serpesc, bureti pestriti, burete de gaze ai Inocybe patouillardi.

Simptomele sindromului muscarian: la 2-3 ore dupa mancare apare o salivatie abundenta, transpiratie abundenta, lacrimi, tremuraturi, frisoane, sughit, iar pupilele sunt micsorate.

Amanita pantherina= buretele pestrit, buretele bulos.

Tulburari digestive aparute la 2-3 ore dupa ce au fost mancate ciupercile (voma, diaree, arsuri stomacale), apoi o stare de excitatie ca un fel de betie, ras nebunesc, halucinatii, accese de furie, mers de betiv, si în final stare de prostatie.

Semnele sindromului neurotoxic: tulburari gastrointestinale violente: scaune multe, lichide, sanghinolente, dureri si crampe abdominale violente.

Sindromul hemolitic (tulburari vasomotorii) este produs de:

Gyromitra esculenta= zgarciogi grasi, ciuciuleti, zgarciogi.

Gyromitra infula, Coprinus atramentarius= popenchi: Coprinus insignis.

Sunt produse de Claviceps purpurea= cornul secarei.

Bolletus satanas=buretele tiganesc, buretele rosu, buretele dracului.

Russula emetica=stupitul dracului, stupitul satanei, vinetica focului, painisoara piperata.

Tricholoma paradinum, Pleurotus olearius, Psalliota xanthoderma, Clavaria formosa= malosel, barba caprei, togmacel.

Simptomele indigestiei: usoare arsuri stomacale, greata, voma, diaree de scurta durata, rareori transpiratii.

 

Denumiri populare: cretusca, cretisoara, cretisoare.

Descriere- Ciuperca parazita comestibila, intalnita sporadic catre sfarsitul verii si toamna VIII-XI in padurile de pin, brad, rar in padurile de foioase, in jurul arborilor batrani. Seamana cu conopida. Corpurile fructifere au trunchi comun cu numeroase ramuri turtite, foliacee, dese, ondulate, albe-crem, acoperite cu strat himenial, diametrul 10-35cm. Trunchi gros, scurt cilindric, carnos, pruinos. Carnea fragila, alba, gust placut (asemanator celui de aluna), miros placut.

Alimentatie- valoare alimentara mica. Foarte buna in preparate culinare. Se folosesc numai exemplarele tinere.

Cordycepsul este o ciuperca considerata ca un „cadou al zeilor” fiind cunoscuta si utilizata in medicina traditionala chineza de mai bine de 1200 de ani. Numele de cordyceps inseamna „iarna larva, vara planta” si se datoreaza faptului ca intr-o parte a ciclului sau biologic, in calitate de ciuperca, exista sub forma de planta, iar in cealalta sub forma de insecta (aflata in stadiul de larva). Acest fapt este mentionat pentru prima data in „Noul concept al farmacologiei” aparuta in China in 1757.

Etapele de metamorfoza si de simbioza (sau mai bine zis parazitoza) a cordycepsului pot fi rezumate astfel: vara dupa maturarea sporilor ciupercii, acestia se imprastie si nimerind pe larva omida) unui anumit fluture o paraziteaza, trecand de la stadiul vegetal la cel animal. Larva infectata se ingroapa in pamant unde hiberneaza sub forma de gogoasa, timp in care sporii de ciuperca se hranesc cu nutrientii din larva. Daca acestia se termina, cordycepsul este nevoit sa treaca la alimentarea cu radacinile unor plante, rezistand sub pamant la foame, frig si lipsa de oxigen vreme destul de indelungata. Primavara sporii trec la cresterea sub forma de planta, formeaza spori si ciclul se repeta.

Cordycepsul se gaseste destul de rar si poate fi intalnit la altitudini in jur de 3500m, in locuri izolate din Tibet, in provinciile Siciuani, Iuninani si Tanhai. Miceliul ciupercii este bogat in nutrienti si componenti biologici activi, din care putem enumera: acid cordycepic, acid glutamic, manitol, proteine, aminoacizi, polizaharide, magneziu si calciu, substante care fac din aceasta ciuperca extraordinara un mijloc de ameliorare a tonusului organismului.