e-transilvania

Denumiri populare: ciuperca de gunoi.

Descriere- ciuperca saprofita comestibila, intalnita primavara V-X pe balegar si in locurile bine ingrasate cu gunoi, prin pajisti, gradini, mai ales acolo unde stationeaza oile.

Palaria globuloasa, apoi hemisferica, cu centrul perfect plat, diametrul 3-8cm. Fata superioara cu caticula groasa, neteda, matasoasa, uneori scuamoasa, alba, alb-galbuie sau alb murdar. Fata inferioara cu lamelele distantate, albe apoi roz, brun purpurii, in cele din urma maro inchis sau negre. Piciorul plin, tare, neted, alb, ingustat la baza, lung de 3-8cm, diametrul 1-1,5 cm cu inel ingust si caduc. Pe partea inferioara putin scamos, rasfrant in jos si situat in treimea superioara. Carnea groasa, alba, in sectiune se inroseste putin, miros si gust placut usor aromat.

Alimentatie- valoare alimentara foarte mare. Des folosita in preparate culinare. Foarte gustoasa fripta. Pentru iarna se usuca greu si isi pierde in mare parte calitatile (gust si miros).

Ciuperca foarte otravitoare.

Descriere- este cea mai otravitoare ciuperca. Palaria masoara 8-15cm diametru, la inceput are forma sferica, apoi intinsa, neteda, de culoare galbena ca lamaia, verzuie sau galbena verzuie, la centru mai inchisa. Pe suprafata prezinta usoare striuri brune ce pornesc din centru radiar spre margine. Lamelele sunt albe sau cu reflexe verzui. Piciorul de 5-10 cm lungime, subtire de 1-2cm in diametru, este alb cu pete transversale verzui, in zig zag, la partea superioara are un inel membranos, orientat in jos, la baza bulbos si infasurat intr-o teaca lobata, alba, membranoasa. Carnea este alba, cu miros si gust neplacute. Creste in paduri de conifere si de foioase, pe sol, uneori in grupuri. Poate provoca intoxicatii mortale chiar si atunci cand este consumata in cantitate mica.

Ciuperca comestibila intalnita in lunile VIII-IX pe cioate si la baza trunchiurilor de stejar unde formeaza tufe de 50cm.

Descriere- baziocarpul este alcatuit din mai multe palarii, sustinute de picioruse pornite dintr-un trunchi comun, cu aspect general umbeliform ramificat. Palaria plan-convexa cu diametrul de 2-3 cm ombilicata, marginea usor rasucita. Fata superioara pruinoasa, fin scuamoasa, bruna cenusie sau bruna deschis. Fata inferioara cu tuburi sporifere foarte scurte, lung-decurente pe picior, albe prevazute cu pori mici poligonali. Trunchiul si ramificatiile albicioase. Carnea subtire alba, moale, suculenta, gust dulceag, miros de faina.

Alimentatie- valoare alimentara mica. Folosita numai in stadiul tanar.

Descriere- Ciuperca comestibila intalnita vara si toamna VII-X pe sol, sub plopul tremurator. Palaria convexa, diametrul 7-12 cm. Fata superioara catifelata, deschis cenusie, alteori mai mult sau mai putin bruna-cenusie, sau bruna rosiatica, sferica, hemisferica, apoi intinsa. Fata inferioara cu tuburi sporifere prevazute cu pori albi pana la cenusiu-galbui. Picior albicios sau cenusiu, este umflat la baza, are culoare brun deschis ornamentat cu o retea sub palarie, cu scuame negricioase. Tuburile sporifere sunt simple albicioase, apoi galbene verzui. Porii de aceiasi culoare au tuburile sporifere circulare. Carnea alba, compacta, tare, cu gust si miros placut, sectionata capata un aspect rosiatic, apoi se innegreste la contact cu aerul, la baza piciorului se albastreste. Pe timp uscat este carnoasa, iar pe timp umed vascoasa. Sporii sunt galbeni, ocracei, fuziformi, netezi, gutulati.

Creste izolat sau in grupuri, in paduri de foioase, pe unde cresc salcii, plopi mesteceni. Exista in lunile de toamna.

Alimentatie. Valoare alimentara mare. Foarte buna. Utilizata in prepararea diferitelor mancaruri deosebit de gustoase. Se curata pielita pentru a nu da viscozitate preparatelor culinare.

Amanita muscaria= muscarita, palaria sarpelui, buretele serpesc, bureti pestriti, burete de gaze ai Inocybe patouillardi.

Simptomele sindromului muscarian: la 2-3 ore dupa mancare apare o salivatie abundenta, transpiratie abundenta, lacrimi, tremuraturi, frisoane, sughit, iar pupilele sunt micsorate.

Amanita pantherina= buretele pestrit, buretele bulos.

Tulburari digestive aparute la 2-3 ore dupa ce au fost mancate ciupercile (voma, diaree, arsuri stomacale), apoi o stare de excitatie ca un fel de betie, ras nebunesc, halucinatii, accese de furie, mers de betiv, si în final stare de prostatie.

Semnele sindromului neurotoxic: tulburari gastrointestinale violente: scaune multe, lichide, sanghinolente, dureri si crampe abdominale violente.

Sindromul hemolitic (tulburari vasomotorii) este produs de:

Gyromitra esculenta= zgarciogi grasi, ciuciuleti, zgarciogi.

Gyromitra infula, Coprinus atramentarius= popenchi: Coprinus insignis.

Sunt produse de Claviceps purpurea= cornul secarei.

Bolletus satanas=buretele tiganesc, buretele rosu, buretele dracului.

Russula emetica=stupitul dracului, stupitul satanei, vinetica focului, painisoara piperata.

Tricholoma paradinum, Pleurotus olearius, Psalliota xanthoderma, Clavaria formosa= malosel, barba caprei, togmacel.

Simptomele indigestiei: usoare arsuri stomacale, greata, voma, diaree de scurta durata, rareori transpiratii.

Denumiri populare: burete galben, ciga mica, ciuciuleti galbiori, ciureti, unghia caprei, urechiusa.

Descriere- ciuperca comestibila cu palaria de culoare galbena, ca galbenusul de ou, in forma de palnie, de 5-10cm diametru. Marginea este rasfranta si ondulata. Lamelele se prelungesc pe picior, au culoare galbena, piciorul de 3-4 cm lungime si 2 cm grosime, carnos. Carnea este alba in interior si galbena spre exterior, cu miros si gust placut. Creste in padurile de fag si mesteacan, precum si in padurile de rasinoase, formand grupuri numeroase. Se intalneste din iunie pana in octombrie.

Alimentatie- valoare alimentara foarte mare. Foarte cautati. Nu sunt viermanosi. Utilizati la diferite preparate culinare. Pentru iarna se conserva in sare, se usuca sau se mureaza. Prin uscare si macinare se obtine praful de ciuperca care se adauga la diferite mancaruri de ciuperci sau alte mancaruri.

Atentie! Se poate confunda cu Omphalotus olearius. Aceasta are lamelele neregulate.

Cordycepsul este o ciuperca considerata ca un „cadou al zeilor” fiind cunoscuta si utilizata in medicina traditionala chineza de mai bine de 1200 de ani. Numele de cordyceps inseamna „iarna larva, vara planta” si se datoreaza faptului ca intr-o parte a ciclului sau biologic, in calitate de ciuperca, exista sub forma de planta, iar in cealalta sub forma de insecta (aflata in stadiul de larva). Acest fapt este mentionat pentru prima data in „Noul concept al farmacologiei” aparuta in China in 1757.

Etapele de metamorfoza si de simbioza (sau mai bine zis parazitoza) a cordycepsului pot fi rezumate astfel: vara dupa maturarea sporilor ciupercii, acestia se imprastie si nimerind pe larva omida) unui anumit fluture o paraziteaza, trecand de la stadiul vegetal la cel animal. Larva infectata se ingroapa in pamant unde hiberneaza sub forma de gogoasa, timp in care sporii de ciuperca se hranesc cu nutrientii din larva. Daca acestia se termina, cordycepsul este nevoit sa treaca la alimentarea cu radacinile unor plante, rezistand sub pamant la foame, frig si lipsa de oxigen vreme destul de indelungata. Primavara sporii trec la cresterea sub forma de planta, formeaza spori si ciclul se repeta.

Cordycepsul se gaseste destul de rar si poate fi intalnit la altitudini in jur de 3500m, in locuri izolate din Tibet, in provinciile Siciuani, Iuninani si Tanhai. Miceliul ciupercii este bogat in nutrienti si componenti biologici activi, din care putem enumera: acid cordycepic, acid glutamic, manitol, proteine, aminoacizi, polizaharide, magneziu si calciu, substante care fac din aceasta ciuperca extraordinara un mijloc de ameliorare a tonusului organismului.

Denumiri populare: burete domnesc, craint, roinita.

Descriere- Ciuperca comestibila intalnita in luna Iulie prin cerete, gorunete, stejaris. Palaria sferica, semisferica, apoi intinsa, cu marginea fin striata, diametrul 8-20cm. Fata superioara cu cuticula neteda, stralucitoare, portocalie sau galben-portocalie, rar acoperita cu resturi de val. Fata inferioara cu lamele late, galbene aurii, libere, largi, inegale. Piciorul cilindric, ingrosat la baza, neted, apoi usor spongios, carnos, plin, lung de 8-16cm, diametrul 2-3cm, cu inel lat striat, de aceiasi culoare. Valva membranoasa, alba, densa, persistenta, rezistenta la rupere, cu aspectul unui saculet lobat. Carnea alba-galbuie, moale, miros si gust placut.

Alimentatie: foarte buna cu foarte mare valoare alimentara. Folosita la diferite tipuri de supe, mancare. Pentru iarna se usuca. Mult pretuita de Romani. Gurmanzii o considera cea mai gustoasa ciuperca.