e-transilvania

Ciuperca intalnita vara si toamna (VIII-XI) prin paduri, poiene, liziera padurii, vegetand in grupuri sub forma de cercuri. Palaria carnoasa, convexa, apoi plana si putin adancita in centru, in cele din urma palniata, cu diametrul de 10-30cm, totdeauna mamelonata, cu marginea lasata in jos, la exemplarele tinere, usor rasucita in interior. Fata superioara glabra, foarte fin catifelata, galbena-portocalie. Fata inferioara cu lamele decurente, albe apoi crem. Picior plin, spongios, fara inel, cilindric, la baza usor ingrosat, inalt de 8-15cm diametrul de 2-3cm, alb galbui. Carnea consistenta la inceput, apoi moale alba, cu miros placut.

Alimentatie- Ciuperca cu valoare mare alimentara. Utilizata la foarte multe preparate culinare.

Denumiri populare: burete bulbos, buretele panterei.

Ciuperca toxica intalnita in lunile VII-X pe sol, prin padurile de foioase.

Descriere- este o specie foarte otravitoare. Palaria la inceput convexa, devine plana (intinsa) la maturitate, carnoasa, cu marginea striata. Pe timp umed are aspect vascos, iar pe timp uscat este lucioasa, de culoare cafenie sau cenusiu-olivacee, in centru mai inchisa. Pe suprafata prezinta solzi albi dispusi in cercuri concentrice iar pe partea inferioara numeroase lamele libere, albe. Piciorul are 10-15cm inaltime si 0,5-3cm grosime. Alb cu inel membranos, de culoare alba, striat, orientat in jos. Deasupra inelului piciorul este neted si subtire, la baza bulbos, inconjurat de solzi in forma de inele de culoare alba. La maturitate piciorul este gol in interior, carnea este alba.

Se intalneste vara si toamna in padurile de conifere si foioase.

Toxicitate- contine aceleasi principii toxice ca Palaria sarpelui. Toxicitatea provoaca sindromul pantherian. Se declanseaza la 1-4 ore prin tulburari digestive (greturi, vome, dureri abdominale), urmate de tulburari psihomotorii (delir, halucinatii, agitatie) se trece la o veselie extraordinara, la o stare de nebunie furioasa, confuzie mintala. Starea dureaza cateva ore apoi se instaleaza o coma (3-8ore) la capatul careia se trezeste spontan, acuzand ameteli si usoare halucinatii. Vindecarea apare la 24 ore. Uneori poate pricinui moartea.

Denumiri populare: iasca.

Descriere- este vorba de fapt de doua tipuri de ciuperci: Fomes si Phellinus care se gasesc mai ales in taieturile de paduri de stejar. Sau chiar pe tulpinile copacilor batrani. Cresc in special pe stejar si fag. Arata de forma sferica sau mai exact ca o copita de cal. Sub acestea se gaseste putregai alb al lemnului. Se folosea mult inainte pentru aprinsul focului si pentru oprirea hemoragiilor.

Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: oprirea hemoragiilor.

Mod de preparare: se taie felii subtiri si se aplica pe rana pentru oprirea hemoragiilor. Este foarte eficienta si are si proprietati antimicrobiene ajutand chiar si la cicatrizarea rani.

Denumiri populare- bozus, burete de buba, burete de inimioara.

Descriere: Ciuperca comestibila in stadiul tanar, dar otravitoare. Se intalneste in lunile: V-XI pe sol umed si umbrit in padurile de foioase si conifere, pajisti, gradini, parcuri, etc. Palarie conica, caracteristica si miros puternic de cadavru care atrage mustele si alte insecte.

in traditia populara. Se folosea la bube si dalac (carbune). Se culegea si se usca, iar cand se intrebuinta se muia in apa calda, se ungea cu miere si apoi se punea pe bube sau basica, ca sa aline durerile si sa le usuce. Zeama se bea contra durerilor de inima. in tinutul Botosanilor se folosea pentru muscatura de sarpe si de nevastuica. Se zdrobea coada buretelui, se punea in lapte si apoi se turna pe rana.

Alimentatie- Utilizata in consum numai in stadiul foarte tanar. in unele regiuni, copii ii arunca palaria rau mirositoare consumand piciorul in stare cruda. Piciorul si „ouale” se pot mura pentru iarna, se pot folosi la condimentarea salatelor de boef, sau altor preparate culinare.

in antichitate a fost considerat un foarte bun afrodiziac. in Germania uscata se da in hrana vitelor pentru a se inmultii.

Denumiri populare: burete laptos, burete rosu, laptuca dulce, pita vacii, painea padurii, rascov auriu, vinetica cu lapte.

Descriere- Ciuperca comestibila intalnita din iunie-noiembrie, prin paduri in special sub mesteceni. Palarie convexa, apoi intinsa, putin deprimata la centru, cu aspect de palnie larg deschisa, diametrul 6-15cm, marginea usor rasucita spre fata inferioara, carnoasa. Fata superioara pruinos catifelata, portocalie, de un rosu brun sau galbuie. Fata inferioara cu lamele albe-galbui, stranse, subtiri, putin decurente, la atingere se pateaza in rosu.

Piciorul cilindric, tare, plin, lung de 10-12cm diametrul 2-3cm, neted sau usor pruios. Carnea alba sau usor galbuie, cu latex alb, vascos, miros placut, gust dulce de nuci proaspete.

Alimentatie. Valoare alimentara mica. Foarte gustoasa. Se consuma cruda ca salata, sau alte tipuri de preparate culinare. Se conserva pentru iarna prin uscare, in otet sau se mureaza. Salata preparata din ciuperci uscate este foarte gustoasa. 2-3 felii de ciuperca uscata adaugate la supa de carne, gulas, legume, tocanita de vita le confera gust si miros placute.

Ciuperca comestibila intalnita vara si toamna in interiorul scorburilor arborilor batrani si pe trunchiurile putrezite de tei, castan, fag sau ulm. Palaria ovoida sau campanulata, cu diametrul de 8-20cm carnoasa. Fata superioara intens paroasa, galbuie, rar alba. Fata inferioara cu lamele libere, albe, apoi roz.

Piciorul plin, neted, lung de 6-15cm, diametrul 1-1,50cm, alb sau galbui, cu volva foarte mare la baza, lobata, albicioasa, ce acopere la inceput intreg corpul fructifer. Carnea moale, alba, cu miros placut.

Alimentatie. Valoare alimentara foarte mare, gustoasa in diferite preparate culinare.

Ciuperca foarte otravitoare.

Descriere- este cea mai otravitoare ciuperca. Palaria masoara 8-15cm diametru, la inceput are forma sferica, apoi intinsa, neteda, de culoare galbena ca lamaia, verzuie sau galbena verzuie, la centru mai inchisa. Pe suprafata prezinta usoare striuri brune ce pornesc din centru radiar spre margine. Lamelele sunt albe sau cu reflexe verzui. Piciorul de 5-10 cm lungime, subtire de 1-2cm in diametru, este alb cu pete transversale verzui, in zig zag, la partea superioara are un inel membranos, orientat in jos, la baza bulbos si infasurat intr-o teaca lobata, alba, membranoasa. Carnea este alba, cu miros si gust neplacute. Creste in paduri de conifere si de foioase, pe sol, uneori in grupuri. Poate provoca intoxicatii mortale chiar si atunci cand este consumata in cantitate mica.

Maitake este o ciuperca asiatica denumita si „regele ciupercilor”. Ea are o istorie lunga in fitoterapia chineza si japoneza traditionala, avand si utilizari culinare. Proprietatile ei terapeutice exceptionale au fost confirmate de studiile clinice din ultimele decenii. Ciuperca creste in stare salbateca in China, Japonia, precum si in cateva zone impadurite din estul Americii de Nord. Este greu de cultivat, dar in ultimul timp s-au obtinut cateva progrese notabile.

Proprietatile stimulatoare asupra sistemului imunitar uman si calitatile acestei ciuperci de a lupta contra cancerului sunt date de continutul ridicat de polizaharide 1-3 si 1-6 bete-glucani.

Este cea mai faimoasa ciuperca medicinala din lume. Ea este denumita si „ciuperca nemuririi” datorita efectelor sale terapeutice uimitoare. in urma studiilor clinice, aceasta ciuperca este admisa oficial in tratamentul cancerului.

Ciuperca Reishi este mentionata pentru prima data in cea mai veche farmacopee chineza, cea a lui Seng Nong din anul 56 i.H.

Reishi este o ciuperca care se gaseste destul de rar, ceea ce justifica in buna parte costul destul de ridicat al specialitatilor care o contin.

Pentru cei care vor sa stie mai multe despre aceasta ciuperca trebuie sa remarcam cele peste 200 de substante active din compozitia sa. Dintre cele mai importante sunt polizaridele 1-3 beta-glucan si 1-6beta-glucan care au efecte terapeutice exceptionale, in special in profilaxia si tratarea cancerului.

Alaturi de aceste polizaharide mai sunt prezente triterpene (acid ganodermic), adenozida, germaniu argonic, acizi grasi ne saturati (acid oleic), ciclooctasulf, alcaloizi, acizi nucleici si vitamina A.

Ciuperca ne comestibila, toxica intalnita in lunile VII-IX- pe solurile argiloase aflate in panta, insorite din etajul montan.

Descriere- Diametrul 3-7cm cu peridia carnoasa, groasa, elastica, brun-galbuie cu numeroase proeminente poligonale, mai inchise la culoare. Carnea alba-roz, apoi negricioasa albastruie, strabatuta de fibre albe, miros neplacut.

Toxicitate- produce tulburari gastro-intestinale si nervoase, dar trecatoare. Intoxicatia se manifesta mai ales prin stare de rau, greturi, voma, frisoane, diaree, colici stomacale violente.