e-transilvania

Descriere: ciuperca comestibila, creste in grupuri pe sol, in pajisti, taieturi de padure, gradini, primavara si vara. Cand fructificatiile sunt tinere, palaria este emisferica apoi plana, carnoasa, cu diametrul de 6-12cm, neteda, de culoare alba-crem sau alba-cenusie cu nuante galbui. Pe partea inferioara are lamele sinuoase, albe sau albe-cenusii. Piciorul de 4-8 cm lungime este albicios, tare, iar carnea alba, cu miros de faina si cu gust dulce.

Alimentatie- foarte bune calitati gastronomice. Utilizat pentru diferite preparate culinare (aluat de clatite, musaca, sos de ciuperci, supa, etc). se conserva bine. Dupa uscare isi pastreaza majoritatea calitatilor. Francezii o considera cea mai gustoasa ciuperca.

Medicina umana- principiile active pe care le contine au efect antibiotic, mai ales asupra stafilococilor care provoaca inflamatii purulente. Recomandata in meniurile diabeticilor.

Denumiri populare: bureti, popenchi, caciula sarpelui.

Descriere- Ciuperca cu viata scurta, comestibila, intalnita din aprilie pana in noiembrie, prin gradini, parcuri, locuri cultivate. Prefera solurile ingrasate. Sporadica. Palaria ovoidal cilindrica, inalta de 5-10cm groasa de 3-6cm cu marginea brazdata de santuri. Fata superioara tomentos viloasa, alba, in crestet de culoare ocru. Fata inferioara cu lamele libere albe, apoi roz, in cele din urma se transforma intr-un lichid negru. Piciorul cilindric lung de 10-15cm, gros de 1-1,25cm alb, fistulos, usor dilatat la baza, prevazut cu un inel alb mobil. Carnea frageda, alba, apoi roz, miros si gust placut. Spori ovoizi sau elipsoidali netezi, negri.

Alimentatie: valoare alimentara foarte marie. Dupa recoltare trebuie imediat gatite pentru ca se inmoaie. Este folosit la supe, tocane. Nu se conserva.

 

 

Descriere: ciuperca comestibila intalnita in mai-iunie prin livezi, paduri, etc. palaria convexa, campanulata, apoi intinsa, carnoasa, diametrul 3-10cm, usor mamelonata. Fata superioara neteda, cenusie sau bruna-cenusie, cu marginea neregulat lobata. Fata inferioara cu lamele largi, spatiate, inegale, albe, apoi roz-cenusii. Piciorul cilindric, plin, usor fibros, striat, alb, inalt de 3-9cm diametrul 0,6-1,5cm. Carnea albicioasa, miros de faina, gust putin acidulat.

Alimentatie- valoare alimentara foarte mare. Se poate folosi la foarte multe preparate culinare.

Denumiri populare- urechea lui Iuda.

Descriere- Ciuperca comestibila intalnita in tot cursul anului chiar si iarna. Traieste pe trunchiurile de soc, salcie, stejar, salcam, nuc, plop, ulm, dud. Creste in „buchete”. La inceput este in forma de cupa, apoi cu aspect de ureche, diametrul 2-8cm. Proaspete sunt gelatinoase, elastice, galbui-brune, uneori cu nuante roz, mai tarziu brune-negricioase. Uscate sunt fragile, subtiri, translucide (seamana cu cleiul intarit). Fata externa paros catifelata (peri desi scurti). Fata interna acoperita cu strat himenal cenusie sau bruna purpurie.

Alimentatie. Valoare alimentara mica. Se pot consuma cruzi ca salata, sau pregatiti sub forma de mancare.

Denumiri populare- bozus, burete de buba, burete de inimioara.

Descriere: Ciuperca comestibila in stadiul tanar, dar otravitoare. Se intalneste in lunile: V-XI pe sol umed si umbrit in padurile de foioase si conifere, pajisti, gradini, parcuri, etc. Palarie conica, caracteristica si miros puternic de cadavru care atrage mustele si alte insecte.

in traditia populara. Se folosea la bube si dalac (carbune). Se culegea si se usca, iar cand se intrebuinta se muia in apa calda, se ungea cu miere si apoi se punea pe bube sau basica, ca sa aline durerile si sa le usuce. Zeama se bea contra durerilor de inima. in tinutul Botosanilor se folosea pentru muscatura de sarpe si de nevastuica. Se zdrobea coada buretelui, se punea in lapte si apoi se turna pe rana.

Alimentatie- Utilizata in consum numai in stadiul foarte tanar. in unele regiuni, copii ii arunca palaria rau mirositoare consumand piciorul in stare cruda. Piciorul si „ouale” se pot mura pentru iarna, se pot folosi la condimentarea salatelor de boef, sau altor preparate culinare.

in antichitate a fost considerat un foarte bun afrodiziac. in Germania uscata se da in hrana vitelor pentru a se inmultii.

Ciuperca foarte otravitoare.

Descriere- este cea mai otravitoare ciuperca. Palaria masoara 8-15cm diametru, la inceput are forma sferica, apoi intinsa, neteda, de culoare galbena ca lamaia, verzuie sau galbena verzuie, la centru mai inchisa. Pe suprafata prezinta usoare striuri brune ce pornesc din centru radiar spre margine. Lamelele sunt albe sau cu reflexe verzui. Piciorul de 5-10 cm lungime, subtire de 1-2cm in diametru, este alb cu pete transversale verzui, in zig zag, la partea superioara are un inel membranos, orientat in jos, la baza bulbos si infasurat intr-o teaca lobata, alba, membranoasa. Carnea este alba, cu miros si gust neplacute. Creste in paduri de conifere si de foioase, pe sol, uneori in grupuri. Poate provoca intoxicatii mortale chiar si atunci cand este consumata in cantitate mica.

Maitake este o ciuperca asiatica denumita si „regele ciupercilor”. Ea are o istorie lunga in fitoterapia chineza si japoneza traditionala, avand si utilizari culinare. Proprietatile ei terapeutice exceptionale au fost confirmate de studiile clinice din ultimele decenii. Ciuperca creste in stare salbateca in China, Japonia, precum si in cateva zone impadurite din estul Americii de Nord. Este greu de cultivat, dar in ultimul timp s-au obtinut cateva progrese notabile.

Proprietatile stimulatoare asupra sistemului imunitar uman si calitatile acestei ciuperci de a lupta contra cancerului sunt date de continutul ridicat de polizaharide 1-3 si 1-6 bete-glucani.

Ciuperca comestibila intalnita in lunile VII-X pe sol izolata sau in grupuri mai ales sub mesteceni dezvoltare mare in sept-oct.

Denumiri populare- burete de mesteacan, flocosel, parusei, rascov de mesteacan.

Descriere- palaria sferica, apoi intinsa, deprimata in zona centrala, carnoasa, cu marginea rasucita in jos, diametrul 5-11cm. Fata superioara putin lipicioasa cu zone concentrice, lanoasa, mai ales marginea tomentos-lanata, roz-caramizie sau brun-rosiatic. Fata inferioara cu lamele subtiri, stranse putin decurente, crem. Picior cilindric, mai gros la baza, plin, apoi gaunos, lung de 4-6cm diametrul 1-2cm, asemanator la culoare cu palaria. Carnea alb-roz, fragila, latex alb, gust acru-piperat, miros vag de fructe.

Alimentatie- regional se folosesc in consum. Se tin 6-8 ore in apa, se scurg, se oparesc apoi se gatesc. Pentru iarna se conserva in otet. Consumati cruzi sunt puternic laxativi, pricinuind tulburari gastro-intestinale.

Este cea mai faimoasa ciuperca medicinala din lume. Ea este denumita si „ciuperca nemuririi” datorita efectelor sale terapeutice uimitoare. in urma studiilor clinice, aceasta ciuperca este admisa oficial in tratamentul cancerului.

Ciuperca Reishi este mentionata pentru prima data in cea mai veche farmacopee chineza, cea a lui Seng Nong din anul 56 i.H.

Reishi este o ciuperca care se gaseste destul de rar, ceea ce justifica in buna parte costul destul de ridicat al specialitatilor care o contin.

Pentru cei care vor sa stie mai multe despre aceasta ciuperca trebuie sa remarcam cele peste 200 de substante active din compozitia sa. Dintre cele mai importante sunt polizaridele 1-3 beta-glucan si 1-6beta-glucan care au efecte terapeutice exceptionale, in special in profilaxia si tratarea cancerului.

Alaturi de aceste polizaharide mai sunt prezente triterpene (acid ganodermic), adenozida, germaniu argonic, acizi grasi ne saturati (acid oleic), ciclooctasulf, alcaloizi, acizi nucleici si vitamina A.