e-transilvania

Ciuperca intalnita vara si toamna (VIII-XI) prin paduri, poiene, liziera padurii, vegetand in grupuri sub forma de cercuri. Palaria carnoasa, convexa, apoi plana si putin adancita in centru, in cele din urma palniata, cu diametrul de 10-30cm, totdeauna mamelonata, cu marginea lasata in jos, la exemplarele tinere, usor rasucita in interior. Fata superioara glabra, foarte fin catifelata, galbena-portocalie. Fata inferioara cu lamele decurente, albe apoi crem. Picior plin, spongios, fara inel, cilindric, la baza usor ingrosat, inalt de 8-15cm diametrul de 2-3cm, alb galbui. Carnea consistenta la inceput, apoi moale alba, cu miros placut.

Alimentatie- Ciuperca cu valoare mare alimentara. Utilizata la foarte multe preparate culinare.

Ciuperca intalnita in foarte multe locuri in special unde exista lemn in putrefactie, sau la baza copacilor. Se gaseste din luna Mai pana in noiembrie.

Palaria aproape sferica, apoi conica, campanulata de 2-5cm, la inceput acoperita cu un val fainos. Fata superioara striata galbena-ruginie sau roscata, la maturitate glabra si crapata. Fata inferioara cu lamele scurte, inegale aproape libere, albe apoi negricioase.

Piciorul alb fara inel inalt de 5-10 cm diametrul 0,3-0,6cm. Carnea alba, fara miros caracteristic.

Alimentatie- consumata in unele zone din tara sub forma de supa, papricas sau pregatita cu oua. Se evita consumarea bauturilor alcoolice inainte de masa cel putin 24 ore, pentru ca substantele active ce le contine ciuperca, in combinatie cu alcoolul provoaca intoxicatii. De la culegere nu rezista decat cateva ore.

Ciuperca comestibila intalnita in lunile Iulie-noiembrie prin padurile de foioase pe solurile argiloase.

Descriere- Palaria putin carnoasa, mamelonata, diametrul 3-7cm. Fata superioara fara zonatii concentrice, la inceput rosie-bruna, apoi brun-rosiatica. Fata inferioara cu lamele mai deschise la culoare. Picior plin spongios, apoi gol, lung de 2,5-5,5cm, diametrul 0,4-1cm, de culoarea palariei. Carnea compacta, sfaramicioasa palid rosiatica la inceput dulce, apoi amaruie, latex alb, miros neplacut.

Alimentatie- Valoare alimentara mica. Utilizata in unele zone pentru diferite preparate culinare.

Ciuperca foarte otravitoare.

Descriere- este cea mai otravitoare ciuperca. Palaria masoara 8-15cm diametru, la inceput are forma sferica, apoi intinsa, neteda, de culoare galbena ca lamaia, verzuie sau galbena verzuie, la centru mai inchisa. Pe suprafata prezinta usoare striuri brune ce pornesc din centru radiar spre margine. Lamelele sunt albe sau cu reflexe verzui. Piciorul de 5-10 cm lungime, subtire de 1-2cm in diametru, este alb cu pete transversale verzui, in zig zag, la partea superioara are un inel membranos, orientat in jos, la baza bulbos si infasurat intr-o teaca lobata, alba, membranoasa. Carnea este alba, cu miros si gust neplacute. Creste in paduri de conifere si de foioase, pe sol, uneori in grupuri. Poate provoca intoxicatii mortale chiar si atunci cand este consumata in cantitate mica.

Este cea mai faimoasa ciuperca medicinala din lume. Ea este denumita si „ciuperca nemuririi” datorita efectelor sale terapeutice uimitoare. in urma studiilor clinice, aceasta ciuperca este admisa oficial in tratamentul cancerului.

Ciuperca Reishi este mentionata pentru prima data in cea mai veche farmacopee chineza, cea a lui Seng Nong din anul 56 i.H.

Reishi este o ciuperca care se gaseste destul de rar, ceea ce justifica in buna parte costul destul de ridicat al specialitatilor care o contin.

Pentru cei care vor sa stie mai multe despre aceasta ciuperca trebuie sa remarcam cele peste 200 de substante active din compozitia sa. Dintre cele mai importante sunt polizaridele 1-3 beta-glucan si 1-6beta-glucan care au efecte terapeutice exceptionale, in special in profilaxia si tratarea cancerului.

Alaturi de aceste polizaharide mai sunt prezente triterpene (acid ganodermic), adenozida, germaniu argonic, acizi grasi ne saturati (acid oleic), ciclooctasulf, alcaloizi, acizi nucleici si vitamina A.

Ciuperca comestibila. Se intalneste in lunile VII-X. prin padurile de foioase si rasinoase.

Denumiri populare: burete spinos, flocosel.

Descriere- palaria convexa, carnoasa, diametrul 6-12cm, cu marginea ondulata. Fata superioara fin catifelata, pruinoasa, galben albicioasa sau ocru-brunie. Fata inferioara sub forma de tepi inegali, fragili, apropiati ocru-galbui. Picior central sau excentric, lung de 3-8cm diametrul 0,5-3cm, cilindric, putin ingustat catre baza, carnos, plin in interior, neted, alb sau de aceiasi culoare cu palaria. Carnea groasa, sfaramicioasa, alba sau galbuie, gust putin amar, miros placut.

Alimentatie- valoare alimentara mica. Utilizati in diferite retete culinare sau preparati ca muraturi iarna. Deoarece apa in care se fierb are gust amar, se arunca, se toarna peste ei alta apa clocotita si se fierb in continuare. Se conserva in otet.

Ciuperca comestibila intalnita toamna VIII-X in grupuri reunite mai multe in manunchi, pe radacini si trunchiuri de copac putrede, in padurile de foioase, mai ales de stejar. Palaria convexa apoi intinsa, 5-6cm diametru cu marginea rasucita in jos, subtire, striata. Fata superioara bruna-galbuie, cu scvame cafenii. Fata inferioara cu lamele putin decurente, alb-galbuie. Picior fara inel. Carnea subtire alb-galbuie, gust amar-astringent, miros de lemn umed.

Alimentatie- foarte apreciata, gustoasa cu mare valoare alimentara.

Descriere- Ciuperca comestibila, intalnita vara si toamna VII-IX in padurile de foioase, pe soluri argiloase de obicei cu palarie aproape lipita de sol. Palarie convexa, apoi adancita la centru diametrul 8-15cm. Fata superioara albicioasa, uneori la margine cu pete ruginii, cateodata vascoasa. Fata inferioara cu lamele adunate, usor decurente, inegale, late de 4-10mm, usor nuantate albastrui verzui. Picior plin, tare, lung de 4-6cm diametrul 2-3cm albicios, uneori partea dinspre varf usor verzuie. Carnea alba, se rupe pocnind, fara miros caracteristic.

Alimentatie- valoare alimentara mare. Foarte gustoasa. Utilizata in diferite preparate culinare singura sau in combinatii cu alte ciuperci.