e-transilvania

Maitake este o ciuperca asiatica denumita si „regele ciupercilor”. Ea are o istorie lunga in fitoterapia chineza si japoneza traditionala, avand si utilizari culinare. Proprietatile ei terapeutice exceptionale au fost confirmate de studiile clinice din ultimele decenii. Ciuperca creste in stare salbateca in China, Japonia, precum si in cateva zone impadurite din estul Americii de Nord. Este greu de cultivat, dar in ultimul timp s-au obtinut cateva progrese notabile.

Proprietatile stimulatoare asupra sistemului imunitar uman si calitatile acestei ciuperci de a lupta contra cancerului sunt date de continutul ridicat de polizaharide 1-3 si 1-6 bete-glucani.

Ciuperca comestibila intalnita in lunile VII-X pe sol izolata sau in grupuri mai ales sub mesteceni dezvoltare mare in sept-oct.

Denumiri populare- burete de mesteacan, flocosel, parusei, rascov de mesteacan.

Descriere- palaria sferica, apoi intinsa, deprimata in zona centrala, carnoasa, cu marginea rasucita in jos, diametrul 5-11cm. Fata superioara putin lipicioasa cu zone concentrice, lanoasa, mai ales marginea tomentos-lanata, roz-caramizie sau brun-rosiatic. Fata inferioara cu lamele subtiri, stranse putin decurente, crem. Picior cilindric, mai gros la baza, plin, apoi gaunos, lung de 4-6cm diametrul 1-2cm, asemanator la culoare cu palaria. Carnea alb-roz, fragila, latex alb, gust acru-piperat, miros vag de fructe.

Alimentatie- regional se folosesc in consum. Se tin 6-8 ore in apa, se scurg, se oparesc apoi se gatesc. Pentru iarna se conserva in otet. Consumati cruzi sunt puternic laxativi, pricinuind tulburari gastro-intestinale.

Ciuperca comestibila intalnita in lunile VIII-IX pe cioate si la baza trunchiurilor de stejar unde formeaza tufe de 50cm.

Descriere- baziocarpul este alcatuit din mai multe palarii, sustinute de picioruse pornite dintr-un trunchi comun, cu aspect general umbeliform ramificat. Palaria plan-convexa cu diametrul de 2-3 cm ombilicata, marginea usor rasucita. Fata superioara pruinoasa, fin scuamoasa, bruna cenusie sau bruna deschis. Fata inferioara cu tuburi sporifere foarte scurte, lung-decurente pe picior, albe prevazute cu pori mici poligonali. Trunchiul si ramificatiile albicioase. Carnea subtire alba, moale, suculenta, gust dulceag, miros de faina.

Alimentatie- valoare alimentara mica. Folosita numai in stadiul tanar.

Ciuperca ne comestibila, toxica intalnita in lunile VII-IX- pe solurile argiloase aflate in panta, insorite din etajul montan.

Descriere- Diametrul 3-7cm cu peridia carnoasa, groasa, elastica, brun-galbuie cu numeroase proeminente poligonale, mai inchise la culoare. Carnea alba-roz, apoi negricioasa albastruie, strabatuta de fibre albe, miros neplacut.

Toxicitate- produce tulburari gastro-intestinale si nervoase, dar trecatoare. Intoxicatia se manifesta mai ales prin stare de rau, greturi, voma, frisoane, diaree, colici stomacale violente.

Ciuperca comestibila. Se intalneste in lunile VII-X. prin padurile de foioase si rasinoase.

Denumiri populare: burete spinos, flocosel.

Descriere- palaria convexa, carnoasa, diametrul 6-12cm, cu marginea ondulata. Fata superioara fin catifelata, pruinoasa, galben albicioasa sau ocru-brunie. Fata inferioara sub forma de tepi inegali, fragili, apropiati ocru-galbui. Picior central sau excentric, lung de 3-8cm diametrul 0,5-3cm, cilindric, putin ingustat catre baza, carnos, plin in interior, neted, alb sau de aceiasi culoare cu palaria. Carnea groasa, sfaramicioasa, alba sau galbuie, gust putin amar, miros placut.

Alimentatie- valoare alimentara mica. Utilizati in diferite retete culinare sau preparati ca muraturi iarna. Deoarece apa in care se fierb are gust amar, se arunca, se toarna peste ei alta apa clocotita si se fierb in continuare. Se conserva in otet.

Descriere: ciuperca ne comestibila. intalnita in lunile sept-oct, printre perinite de muschi din padurile de rasinoase. Palaria mamelonata diametrul 3-5cm. Fata superioara portocalie, putin vascoasa pe timp umed. Fata inferioara cu lamele crem ocracee. Picior plin, apoi gol, lung de 3-8cm diametrul 0,4-0,9cm portocaliu deschis. Carnea galbuie cu latex alb, gust amar, miros mai mult sau mai putin ne placut.

Descriere: ciuperca comestibila intalnita in lunile VII-X, pe soluri acide din padurile de foioase, conifere, etc. Palaria convexa, carnoasa, diametrul pana la 10 cm. Fata superioara tomentoasa, bruna-olivacee sau bruna-galbuie, uscata de cele mai multe ori crapata. Fata inferioara cu tuburi sporifere cu pori largi, colturosi, dintati, galbeni. La atingere se albastresc. Piciorul cilindric, adesea sinuos, lung pana la 10 cm diametrul 1-2cm, galbui ornamentat cu striuri brunii. Carnea moale, galbuie-albicioasa, sub cuticula brunie, miros si gust placut.

Alimentatie- valoare culinara si nutritiva mica.

Descriere- Ciuperca comestibila intalnita vara si toamna VII-X pe sol, sub plopul tremurator. Palaria convexa, diametrul 7-12 cm. Fata superioara catifelata, deschis cenusie, alteori mai mult sau mai putin bruna-cenusie, sau bruna rosiatica, sferica, hemisferica, apoi intinsa. Fata inferioara cu tuburi sporifere prevazute cu pori albi pana la cenusiu-galbui. Picior albicios sau cenusiu, este umflat la baza, are culoare brun deschis ornamentat cu o retea sub palarie, cu scuame negricioase. Tuburile sporifere sunt simple albicioase, apoi galbene verzui. Porii de aceiasi culoare au tuburile sporifere circulare. Carnea alba, compacta, tare, cu gust si miros placut, sectionata capata un aspect rosiatic, apoi se innegreste la contact cu aerul, la baza piciorului se albastreste. Pe timp uscat este carnoasa, iar pe timp umed vascoasa. Sporii sunt galbeni, ocracei, fuziformi, netezi, gutulati.

Creste izolat sau in grupuri, in paduri de foioase, pe unde cresc salcii, plopi mesteceni. Exista in lunile de toamna.

Alimentatie. Valoare alimentara mare. Foarte buna. Utilizata in prepararea diferitelor mancaruri deosebit de gustoase. Se curata pielita pentru a nu da viscozitate preparatelor culinare.

Este cea mai studiata ciuperca din lume, atat pentru calitatile sale de lupta impotriva cancerului, cat si pentru alte proprietati medicinale. Din 1970 pana azi s-au efectuat pe aceasta ciuperca peste 300 de studii clinice. Numele de Kawaratake este cunoscut in Japonia, chinezii denumind-o Yun Zhi, iar in Europa fiind cunoscuta ca „Turkei Tail” –(coada curcanului).

Din 1977 tratamentele contra cancerului cu produse din aceasta ciuperca sunt aprobate in mod oficial de autoritatile japoneze.

Din aceasta ciuperca s-au extras o serie de polizaharide care au dovedit proprietati imunostimulatoare exceptionale (pentru cunoscatori sub denumirea de Krestin-PSK si polizaharidele peptidice PSP). Acestea unt principalele substante care fac din Kawaratake o ciuperca de temut impotriva cancerului.

Pentru potentarea si diversificarea efectulu anticancerigen Kawaratake poate sa se asocieze si cu ghimber, extract de Maitake, vitamina C si o substanta extrasa din piperul negru, numita bioperin.

-Antitumorale si imunostimulatoare puternice.

-Antibacteriene si antivirale.

-Reduce durerea, anxietatea, transpiratiile nocturne si voma la pacientii cu tumori.

-Reduce riscul de boli cardiovasculare (are efect hipotensiv) si sustine tratamentul postoperator.

Denumiri populare: ciuperca de braniste.

Descriere- ciuperca intalnita de primavara pana toamna in lunile V-X- pe sol, in pajisti, tufarisuri, poieni, fanete, marginea padurilor, gradini. Palaria ovoida, globuloasa, semisferica, apoi intinsa, diametrul 8-15 cm. Fata superioara neteda, catifelata, alba, cu varsta galbena, uneori cu rest de val pe margine sub forma de scvame. Fata inferioara cu lamele stranse, albe, apoi roz, iar in cele din urma brun-negricioase.

Piciorul cilindric, matasos, atos-fibros, lung de 8-12 cm, diametrul 1-2 cm, la baza mai ingrosat, prevazut in treimea superioara cu un inel membranos dublu, rasfrant in jos, alb, apoi galbui. Carnea moale in palarie, fibros-atoasa in picior, alba, gust dulce, de nuca, miros de migdale amare sau ananas.

Alimentatie- valoare alimentara foarte mare.