e-transilvania

Ciuperca intalnita vara si toamna (VIII-XI) prin paduri, poiene, liziera padurii, vegetand in grupuri sub forma de cercuri. Palaria carnoasa, convexa, apoi plana si putin adancita in centru, in cele din urma palniata, cu diametrul de 10-30cm, totdeauna mamelonata, cu marginea lasata in jos, la exemplarele tinere, usor rasucita in interior. Fata superioara glabra, foarte fin catifelata, galbena-portocalie. Fata inferioara cu lamele decurente, albe apoi crem. Picior plin, spongios, fara inel, cilindric, la baza usor ingrosat, inalt de 8-15cm diametrul de 2-3cm, alb galbui. Carnea consistenta la inceput, apoi moale alba, cu miros placut.

Alimentatie- Ciuperca cu valoare mare alimentara. Utilizata la foarte multe preparate culinare.

Ciuperca intalnita in foarte multe locuri in special unde exista lemn in putrefactie, sau la baza copacilor. Se gaseste din luna Mai pana in noiembrie.

Palaria aproape sferica, apoi conica, campanulata de 2-5cm, la inceput acoperita cu un val fainos. Fata superioara striata galbena-ruginie sau roscata, la maturitate glabra si crapata. Fata inferioara cu lamele scurte, inegale aproape libere, albe apoi negricioase.

Piciorul alb fara inel inalt de 5-10 cm diametrul 0,3-0,6cm. Carnea alba, fara miros caracteristic.

Alimentatie- consumata in unele zone din tara sub forma de supa, papricas sau pregatita cu oua. Se evita consumarea bauturilor alcoolice inainte de masa cel putin 24 ore, pentru ca substantele active ce le contine ciuperca, in combinatie cu alcoolul provoaca intoxicatii. De la culegere nu rezista decat cateva ore.

Ciuperca comestibila intalnita in lunile Iulie-noiembrie prin padurile de foioase pe solurile argiloase.

Descriere- Palaria putin carnoasa, mamelonata, diametrul 3-7cm. Fata superioara fara zonatii concentrice, la inceput rosie-bruna, apoi brun-rosiatica. Fata inferioara cu lamele mai deschise la culoare. Picior plin spongios, apoi gol, lung de 2,5-5,5cm, diametrul 0,4-1cm, de culoarea palariei. Carnea compacta, sfaramicioasa palid rosiatica la inceput dulce, apoi amaruie, latex alb, miros neplacut.

Alimentatie- Valoare alimentara mica. Utilizata in unele zone pentru diferite preparate culinare.

Ciuperca foarte otravitoare.

Descriere- este cea mai otravitoare ciuperca. Palaria masoara 8-15cm diametru, la inceput are forma sferica, apoi intinsa, neteda, de culoare galbena ca lamaia, verzuie sau galbena verzuie, la centru mai inchisa. Pe suprafata prezinta usoare striuri brune ce pornesc din centru radiar spre margine. Lamelele sunt albe sau cu reflexe verzui. Piciorul de 5-10 cm lungime, subtire de 1-2cm in diametru, este alb cu pete transversale verzui, in zig zag, la partea superioara are un inel membranos, orientat in jos, la baza bulbos si infasurat intr-o teaca lobata, alba, membranoasa. Carnea este alba, cu miros si gust neplacute. Creste in paduri de conifere si de foioase, pe sol, uneori in grupuri. Poate provoca intoxicatii mortale chiar si atunci cand este consumata in cantitate mica.

Ciuperca comestibila. Se intalneste in lunile VII-X. prin padurile de foioase si rasinoase.

Denumiri populare: burete spinos, flocosel.

Descriere- palaria convexa, carnoasa, diametrul 6-12cm, cu marginea ondulata. Fata superioara fin catifelata, pruinoasa, galben albicioasa sau ocru-brunie. Fata inferioara sub forma de tepi inegali, fragili, apropiati ocru-galbui. Picior central sau excentric, lung de 3-8cm diametrul 0,5-3cm, cilindric, putin ingustat catre baza, carnos, plin in interior, neted, alb sau de aceiasi culoare cu palaria. Carnea groasa, sfaramicioasa, alba sau galbuie, gust putin amar, miros placut.

Alimentatie- valoare alimentara mica. Utilizati in diferite retete culinare sau preparati ca muraturi iarna. Deoarece apa in care se fierb are gust amar, se arunca, se toarna peste ei alta apa clocotita si se fierb in continuare. Se conserva in otet.

Este cea mai studiata ciuperca din lume, atat pentru calitatile sale de lupta impotriva cancerului, cat si pentru alte proprietati medicinale. Din 1970 pana azi s-au efectuat pe aceasta ciuperca peste 300 de studii clinice. Numele de Kawaratake este cunoscut in Japonia, chinezii denumind-o Yun Zhi, iar in Europa fiind cunoscuta ca „Turkei Tail” –(coada curcanului).

Din 1977 tratamentele contra cancerului cu produse din aceasta ciuperca sunt aprobate in mod oficial de autoritatile japoneze.

Din aceasta ciuperca s-au extras o serie de polizaharide care au dovedit proprietati imunostimulatoare exceptionale (pentru cunoscatori sub denumirea de Krestin-PSK si polizaharidele peptidice PSP). Acestea unt principalele substante care fac din Kawaratake o ciuperca de temut impotriva cancerului.

Pentru potentarea si diversificarea efectulu anticancerigen Kawaratake poate sa se asocieze si cu ghimber, extract de Maitake, vitamina C si o substanta extrasa din piperul negru, numita bioperin.

-Antitumorale si imunostimulatoare puternice.

-Antibacteriene si antivirale.

-Reduce durerea, anxietatea, transpiratiile nocturne si voma la pacientii cu tumori.

-Reduce riscul de boli cardiovasculare (are efect hipotensiv) si sustine tratamentul postoperator.