e-transilvania

Ciuperca comestibila. Se intalneste in lunile VII-X. prin padurile de foioase si rasinoase.

Denumiri populare: burete spinos, flocosel.

Descriere- palaria convexa, carnoasa, diametrul 6-12cm, cu marginea ondulata. Fata superioara fin catifelata, pruinoasa, galben albicioasa sau ocru-brunie. Fata inferioara sub forma de tepi inegali, fragili, apropiati ocru-galbui. Picior central sau excentric, lung de 3-8cm diametrul 0,5-3cm, cilindric, putin ingustat catre baza, carnos, plin in interior, neted, alb sau de aceiasi culoare cu palaria. Carnea groasa, sfaramicioasa, alba sau galbuie, gust putin amar, miros placut.

Alimentatie- valoare alimentara mica. Utilizati in diferite retete culinare sau preparati ca muraturi iarna. Deoarece apa in care se fierb are gust amar, se arunca, se toarna peste ei alta apa clocotita si se fierb in continuare. Se conserva in otet.

Descriere: ciuperca ne comestibila. intalnita in lunile sept-oct, printre perinite de muschi din padurile de rasinoase. Palaria mamelonata diametrul 3-5cm. Fata superioara portocalie, putin vascoasa pe timp umed. Fata inferioara cu lamele crem ocracee. Picior plin, apoi gol, lung de 3-8cm diametrul 0,4-0,9cm portocaliu deschis. Carnea galbuie cu latex alb, gust amar, miros mai mult sau mai putin ne placut.

Descriere: ciuperca comestibila intalnita in lunile VII-X, pe soluri acide din padurile de foioase, conifere, etc. Palaria convexa, carnoasa, diametrul pana la 10 cm. Fata superioara tomentoasa, bruna-olivacee sau bruna-galbuie, uscata de cele mai multe ori crapata. Fata inferioara cu tuburi sporifere cu pori largi, colturosi, dintati, galbeni. La atingere se albastresc. Piciorul cilindric, adesea sinuos, lung pana la 10 cm diametrul 1-2cm, galbui ornamentat cu striuri brunii. Carnea moale, galbuie-albicioasa, sub cuticula brunie, miros si gust placut.

Alimentatie- valoare culinara si nutritiva mica.

Descriere- Ciuperca comestibila intalnita vara si toamna VII-X pe sol, sub plopul tremurator. Palaria convexa, diametrul 7-12 cm. Fata superioara catifelata, deschis cenusie, alteori mai mult sau mai putin bruna-cenusie, sau bruna rosiatica, sferica, hemisferica, apoi intinsa. Fata inferioara cu tuburi sporifere prevazute cu pori albi pana la cenusiu-galbui. Picior albicios sau cenusiu, este umflat la baza, are culoare brun deschis ornamentat cu o retea sub palarie, cu scuame negricioase. Tuburile sporifere sunt simple albicioase, apoi galbene verzui. Porii de aceiasi culoare au tuburile sporifere circulare. Carnea alba, compacta, tare, cu gust si miros placut, sectionata capata un aspect rosiatic, apoi se innegreste la contact cu aerul, la baza piciorului se albastreste. Pe timp uscat este carnoasa, iar pe timp umed vascoasa. Sporii sunt galbeni, ocracei, fuziformi, netezi, gutulati.

Creste izolat sau in grupuri, in paduri de foioase, pe unde cresc salcii, plopi mesteceni. Exista in lunile de toamna.

Alimentatie. Valoare alimentara mare. Foarte buna. Utilizata in prepararea diferitelor mancaruri deosebit de gustoase. Se curata pielita pentru a nu da viscozitate preparatelor culinare.

Ciuperca comestibila intalnita toamna VIII-X in grupuri reunite mai multe in manunchi, pe radacini si trunchiuri de copac putrede, in padurile de foioase, mai ales de stejar. Palaria convexa apoi intinsa, 5-6cm diametru cu marginea rasucita in jos, subtire, striata. Fata superioara bruna-galbuie, cu scvame cafenii. Fata inferioara cu lamele putin decurente, alb-galbuie. Picior fara inel. Carnea subtire alb-galbuie, gust amar-astringent, miros de lemn umed.

Alimentatie- foarte apreciata, gustoasa cu mare valoare alimentara.

Descriere- Ciuperca comestibila, intalnita vara si toamna VII-IX in padurile de foioase, pe soluri argiloase de obicei cu palarie aproape lipita de sol. Palarie convexa, apoi adancita la centru diametrul 8-15cm. Fata superioara albicioasa, uneori la margine cu pete ruginii, cateodata vascoasa. Fata inferioara cu lamele adunate, usor decurente, inegale, late de 4-10mm, usor nuantate albastrui verzui. Picior plin, tare, lung de 4-6cm diametrul 2-3cm albicios, uneori partea dinspre varf usor verzuie. Carnea alba, se rupe pocnind, fara miros caracteristic.

Alimentatie- valoare alimentara mare. Foarte gustoasa. Utilizata in diferite preparate culinare singura sau in combinatii cu alte ciuperci.

Ciuperca comestibila intalnita in perioada august-octombrie pe sol prin padurile de foioase si rasinoase. Palaria convexa, diametrul 4-8cm. Fata superioara cu pielita descuamata in numeroase scvame mici, concentrice, brune, roscate sau ocracee, asezate pe un fond albicios, in centru neteda si mai inchisa la culoare. Fata inferioara cu lamele albicioase. Piciorul cilindric, inalt de 4-10cm, diametrul 0,4-1cm, alb sau cenusiu-brun, cu inel flocos, nepersistent, sub inel cu suprafata lanoasa-restul de val.

Alimentatie- valoare alimentara mica. Utilizata pentru diferite preparate culinare. Pentru iarna se conserva in otet, dupa ce in prealabil s-a fiert.

 

Denumiri populare: cretusca, cretisoara, cretisoare.

Descriere- Ciuperca parazita comestibila, intalnita sporadic catre sfarsitul verii si toamna VIII-XI in padurile de pin, brad, rar in padurile de foioase, in jurul arborilor batrani. Seamana cu conopida. Corpurile fructifere au trunchi comun cu numeroase ramuri turtite, foliacee, dese, ondulate, albe-crem, acoperite cu strat himenial, diametrul 10-35cm. Trunchi gros, scurt cilindric, carnos, pruinos. Carnea fragila, alba, gust placut (asemanator celui de aluna), miros placut.

Alimentatie- valoare alimentara mica. Foarte buna in preparate culinare. Se folosesc numai exemplarele tinere.

Denumiri populare: burete galben, ciga mica, ciuciuleti galbiori, ciureti, unghia caprei, urechiusa.

Descriere- ciuperca comestibila cu palaria de culoare galbena, ca galbenusul de ou, in forma de palnie, de 5-10cm diametru. Marginea este rasfranta si ondulata. Lamelele se prelungesc pe picior, au culoare galbena, piciorul de 3-4 cm lungime si 2 cm grosime, carnos. Carnea este alba in interior si galbena spre exterior, cu miros si gust placut. Creste in padurile de fag si mesteacan, precum si in padurile de rasinoase, formand grupuri numeroase. Se intalneste din iunie pana in octombrie.

Alimentatie- valoare alimentara foarte mare. Foarte cautati. Nu sunt viermanosi. Utilizati la diferite preparate culinare. Pentru iarna se conserva in sare, se usuca sau se mureaza. Prin uscare si macinare se obtine praful de ciuperca care se adauga la diferite mancaruri de ciuperci sau alte mancaruri.

Atentie! Se poate confunda cu Omphalotus olearius. Aceasta are lamelele neregulate.

Cordycepsul este o ciuperca considerata ca un „cadou al zeilor” fiind cunoscuta si utilizata in medicina traditionala chineza de mai bine de 1200 de ani. Numele de cordyceps inseamna „iarna larva, vara planta” si se datoreaza faptului ca intr-o parte a ciclului sau biologic, in calitate de ciuperca, exista sub forma de planta, iar in cealalta sub forma de insecta (aflata in stadiul de larva). Acest fapt este mentionat pentru prima data in „Noul concept al farmacologiei” aparuta in China in 1757.

Etapele de metamorfoza si de simbioza (sau mai bine zis parazitoza) a cordycepsului pot fi rezumate astfel: vara dupa maturarea sporilor ciupercii, acestia se imprastie si nimerind pe larva omida) unui anumit fluture o paraziteaza, trecand de la stadiul vegetal la cel animal. Larva infectata se ingroapa in pamant unde hiberneaza sub forma de gogoasa, timp in care sporii de ciuperca se hranesc cu nutrientii din larva. Daca acestia se termina, cordycepsul este nevoit sa treaca la alimentarea cu radacinile unor plante, rezistand sub pamant la foame, frig si lipsa de oxigen vreme destul de indelungata. Primavara sporii trec la cresterea sub forma de planta, formeaza spori si ciclul se repeta.

Cordycepsul se gaseste destul de rar si poate fi intalnit la altitudini in jur de 3500m, in locuri izolate din Tibet, in provinciile Siciuani, Iuninani si Tanhai. Miceliul ciupercii este bogat in nutrienti si componenti biologici activi, din care putem enumera: acid cordycepic, acid glutamic, manitol, proteine, aminoacizi, polizaharide, magneziu si calciu, substante care fac din aceasta ciuperca extraordinara un mijloc de ameliorare a tonusului organismului.