e-transilvania

Denumiri populare- bozus, burete de buba, burete de inimioara.

Descriere: Ciuperca comestibila in stadiul tanar, dar otravitoare. Se intalneste in lunile: V-XI pe sol umed si umbrit in padurile de foioase si conifere, pajisti, gradini, parcuri, etc. Palarie conica, caracteristica si miros puternic de cadavru care atrage mustele si alte insecte.

in traditia populara. Se folosea la bube si dalac (carbune). Se culegea si se usca, iar cand se intrebuinta se muia in apa calda, se ungea cu miere si apoi se punea pe bube sau basica, ca sa aline durerile si sa le usuce. Zeama se bea contra durerilor de inima. in tinutul Botosanilor se folosea pentru muscatura de sarpe si de nevastuica. Se zdrobea coada buretelui, se punea in lapte si apoi se turna pe rana.

Alimentatie- Utilizata in consum numai in stadiul foarte tanar. in unele regiuni, copii ii arunca palaria rau mirositoare consumand piciorul in stare cruda. Piciorul si „ouale” se pot mura pentru iarna, se pot folosi la condimentarea salatelor de boef, sau altor preparate culinare.

in antichitate a fost considerat un foarte bun afrodiziac. in Germania uscata se da in hrana vitelor pentru a se inmultii.

Denumiri populare: burete laptos, burete rosu, laptuca dulce, pita vacii, painea padurii, rascov auriu, vinetica cu lapte.

Descriere- Ciuperca comestibila intalnita din iunie-noiembrie, prin paduri in special sub mesteceni. Palarie convexa, apoi intinsa, putin deprimata la centru, cu aspect de palnie larg deschisa, diametrul 6-15cm, marginea usor rasucita spre fata inferioara, carnoasa. Fata superioara pruinos catifelata, portocalie, de un rosu brun sau galbuie. Fata inferioara cu lamele albe-galbui, stranse, subtiri, putin decurente, la atingere se pateaza in rosu.

Piciorul cilindric, tare, plin, lung de 10-12cm diametrul 2-3cm, neted sau usor pruios. Carnea alba sau usor galbuie, cu latex alb, vascos, miros placut, gust dulce de nuci proaspete.

Alimentatie. Valoare alimentara mica. Foarte gustoasa. Se consuma cruda ca salata, sau alte tipuri de preparate culinare. Se conserva pentru iarna prin uscare, in otet sau se mureaza. Salata preparata din ciuperci uscate este foarte gustoasa. 2-3 felii de ciuperca uscata adaugate la supa de carne, gulas, legume, tocanita de vita le confera gust si miros placute.

Denumiri populare: ciuperca de gunoi.

Descriere- ciuperca saprofita comestibila, intalnita primavara V-X pe balegar si in locurile bine ingrasate cu gunoi, prin pajisti, gradini, mai ales acolo unde stationeaza oile.

Palaria globuloasa, apoi hemisferica, cu centrul perfect plat, diametrul 3-8cm. Fata superioara cu caticula groasa, neteda, matasoasa, uneori scuamoasa, alba, alb-galbuie sau alb murdar. Fata inferioara cu lamelele distantate, albe apoi roz, brun purpurii, in cele din urma maro inchis sau negre. Piciorul plin, tare, neted, alb, ingustat la baza, lung de 3-8cm, diametrul 1-1,5 cm cu inel ingust si caduc. Pe partea inferioara putin scamos, rasfrant in jos si situat in treimea superioara. Carnea groasa, alba, in sectiune se inroseste putin, miros si gust placut usor aromat.

Alimentatie- valoare alimentara foarte mare. Des folosita in preparate culinare. Foarte gustoasa fripta. Pentru iarna se usuca greu si isi pierde in mare parte calitatile (gust si miros).

Ciuperca comestibila intalnita in lunile VII-X pe sol izolata sau in grupuri mai ales sub mesteceni dezvoltare mare in sept-oct.

Denumiri populare- burete de mesteacan, flocosel, parusei, rascov de mesteacan.

Descriere- palaria sferica, apoi intinsa, deprimata in zona centrala, carnoasa, cu marginea rasucita in jos, diametrul 5-11cm. Fata superioara putin lipicioasa cu zone concentrice, lanoasa, mai ales marginea tomentos-lanata, roz-caramizie sau brun-rosiatic. Fata inferioara cu lamele subtiri, stranse putin decurente, crem. Picior cilindric, mai gros la baza, plin, apoi gaunos, lung de 4-6cm diametrul 1-2cm, asemanator la culoare cu palaria. Carnea alb-roz, fragila, latex alb, gust acru-piperat, miros vag de fructe.

Alimentatie- regional se folosesc in consum. Se tin 6-8 ore in apa, se scurg, se oparesc apoi se gatesc. Pentru iarna se conserva in otet. Consumati cruzi sunt puternic laxativi, pricinuind tulburari gastro-intestinale.

Ciuperca comestibila. Se intalneste in lunile VII-X. prin padurile de foioase si rasinoase.

Denumiri populare: burete spinos, flocosel.

Descriere- palaria convexa, carnoasa, diametrul 6-12cm, cu marginea ondulata. Fata superioara fin catifelata, pruinoasa, galben albicioasa sau ocru-brunie. Fata inferioara sub forma de tepi inegali, fragili, apropiati ocru-galbui. Picior central sau excentric, lung de 3-8cm diametrul 0,5-3cm, cilindric, putin ingustat catre baza, carnos, plin in interior, neted, alb sau de aceiasi culoare cu palaria. Carnea groasa, sfaramicioasa, alba sau galbuie, gust putin amar, miros placut.

Alimentatie- valoare alimentara mica. Utilizati in diferite retete culinare sau preparati ca muraturi iarna. Deoarece apa in care se fierb are gust amar, se arunca, se toarna peste ei alta apa clocotita si se fierb in continuare. Se conserva in otet.

Amanita muscaria= muscarita, palaria sarpelui, buretele serpesc, bureti pestriti, burete de gaze ai Inocybe patouillardi.

Simptomele sindromului muscarian: la 2-3 ore dupa mancare apare o salivatie abundenta, transpiratie abundenta, lacrimi, tremuraturi, frisoane, sughit, iar pupilele sunt micsorate.

Amanita pantherina= buretele pestrit, buretele bulos.

Tulburari digestive aparute la 2-3 ore dupa ce au fost mancate ciupercile (voma, diaree, arsuri stomacale), apoi o stare de excitatie ca un fel de betie, ras nebunesc, halucinatii, accese de furie, mers de betiv, si în final stare de prostatie.

Semnele sindromului neurotoxic: tulburari gastrointestinale violente: scaune multe, lichide, sanghinolente, dureri si crampe abdominale violente.

Sindromul hemolitic (tulburari vasomotorii) este produs de:

Gyromitra esculenta= zgarciogi grasi, ciuciuleti, zgarciogi.

Gyromitra infula, Coprinus atramentarius= popenchi: Coprinus insignis.

Sunt produse de Claviceps purpurea= cornul secarei.

Bolletus satanas=buretele tiganesc, buretele rosu, buretele dracului.

Russula emetica=stupitul dracului, stupitul satanei, vinetica focului, painisoara piperata.

Tricholoma paradinum, Pleurotus olearius, Psalliota xanthoderma, Clavaria formosa= malosel, barba caprei, togmacel.

Simptomele indigestiei: usoare arsuri stomacale, greata, voma, diaree de scurta durata, rareori transpiratii.

Ciuperca comestibila intalnita in perioada august-octombrie pe sol prin padurile de foioase si rasinoase. Palaria convexa, diametrul 4-8cm. Fata superioara cu pielita descuamata in numeroase scvame mici, concentrice, brune, roscate sau ocracee, asezate pe un fond albicios, in centru neteda si mai inchisa la culoare. Fata inferioara cu lamele albicioase. Piciorul cilindric, inalt de 4-10cm, diametrul 0,4-1cm, alb sau cenusiu-brun, cu inel flocos, nepersistent, sub inel cu suprafata lanoasa-restul de val.

Alimentatie- valoare alimentara mica. Utilizata pentru diferite preparate culinare. Pentru iarna se conserva in otet, dupa ce in prealabil s-a fiert.

Denumiri populare: ciuperca de balegar.

Descriere: ciuperca foarte raspandita pe campuri, prin pasuni si fanete. Palaria alba pe fasa superioara, are pe fata inferioara lamele roz, care se innegresc la maturitate. Are gust dulceag si miros placut.

Alimentatie: mare valoare alimentara fiind una dintre cele mai folosite ciuperci in alimentatie, fripta pe jar ori in tigaie sau gatita. in unele zone, ciupercile se insira pe ata, se usuca si se folosesc iarna.

Denumiri populare: burete galben, ciga mica, ciuciuleti galbiori, ciureti, unghia caprei, urechiusa.

Descriere- ciuperca comestibila cu palaria de culoare galbena, ca galbenusul de ou, in forma de palnie, de 5-10cm diametru. Marginea este rasfranta si ondulata. Lamelele se prelungesc pe picior, au culoare galbena, piciorul de 3-4 cm lungime si 2 cm grosime, carnos. Carnea este alba in interior si galbena spre exterior, cu miros si gust placut. Creste in padurile de fag si mesteacan, precum si in padurile de rasinoase, formand grupuri numeroase. Se intalneste din iunie pana in octombrie.

Alimentatie- valoare alimentara foarte mare. Foarte cautati. Nu sunt viermanosi. Utilizati la diferite preparate culinare. Pentru iarna se conserva in sare, se usuca sau se mureaza. Prin uscare si macinare se obtine praful de ciuperca care se adauga la diferite mancaruri de ciuperci sau alte mancaruri.

Atentie! Se poate confunda cu Omphalotus olearius. Aceasta are lamelele neregulate.

Cordycepsul este o ciuperca considerata ca un „cadou al zeilor” fiind cunoscuta si utilizata in medicina traditionala chineza de mai bine de 1200 de ani. Numele de cordyceps inseamna „iarna larva, vara planta” si se datoreaza faptului ca intr-o parte a ciclului sau biologic, in calitate de ciuperca, exista sub forma de planta, iar in cealalta sub forma de insecta (aflata in stadiul de larva). Acest fapt este mentionat pentru prima data in „Noul concept al farmacologiei” aparuta in China in 1757.

Etapele de metamorfoza si de simbioza (sau mai bine zis parazitoza) a cordycepsului pot fi rezumate astfel: vara dupa maturarea sporilor ciupercii, acestia se imprastie si nimerind pe larva omida) unui anumit fluture o paraziteaza, trecand de la stadiul vegetal la cel animal. Larva infectata se ingroapa in pamant unde hiberneaza sub forma de gogoasa, timp in care sporii de ciuperca se hranesc cu nutrientii din larva. Daca acestia se termina, cordycepsul este nevoit sa treaca la alimentarea cu radacinile unor plante, rezistand sub pamant la foame, frig si lipsa de oxigen vreme destul de indelungata. Primavara sporii trec la cresterea sub forma de planta, formeaza spori si ciclul se repeta.

Cordycepsul se gaseste destul de rar si poate fi intalnit la altitudini in jur de 3500m, in locuri izolate din Tibet, in provinciile Siciuani, Iuninani si Tanhai. Miceliul ciupercii este bogat in nutrienti si componenti biologici activi, din care putem enumera: acid cordycepic, acid glutamic, manitol, proteine, aminoacizi, polizaharide, magneziu si calciu, substante care fac din aceasta ciuperca extraordinara un mijloc de ameliorare a tonusului organismului.